Ilie Savu, un titan

Ilie Savu, numărul 1 în istoria Stelei

Vestea dispariţiei lui Ilie Savu m-a cutremurat, deşi eram conştient că aceasta va apărea într-un moment sau altul. Am simţit că ar fi o dovadă de respect să scriu şi eu cîteva rînduri despre nea Ilie.

L-am văzut în carne şi oase pe Ilie Savu doar de 4 ori. Mult prea puţin, pentru un stelist aşa de înfocat şi cu un respect nemărginit pentru istoria roş-albastră, pentru istoria fotbalului românesc.

Rămân cu amintiri extraordinare despre domnia sa, o adevărată STEA. Cu poveşti nemuritoare, chiar dacă mulţi îl voi da uitării.

L-am văzut prima oară pe nea Ilie acum 7-8 ani, dacă nu mă înşel, însă nu în cadrul vreunui eveniment sportiv sau cu cea mai mică legătură cu sportul. Întîmplarea făcea să călătorim cu acelaşi mijloc de transport. Abia cînd a coborît, l-am văzut pe sprintenul bătrînel cum lăsa pietonii în urmă prin viteza sa de deplasare.

A urmat prima şi singura dată cînd am avut şansa de a-l regăsi pe Ilie Savu pe un teren de fotbal. Era un amical Steaua – AS Roma, în vara lui 2008, atunci cînd nea Ilie a primit un tricou cu numărul 1 din partea oficialilor roş-albaştri, dînd totodată lovitura de începere a partidei. Imaginile sînt memorabile: Romanii Taddei şi Montella îl privesc cu sfială în momentul în care loveşte balonul, apoi Sebastian Colţescu, arbitrul meciului, îi întinde mîna în semn de respect. Primeşte din partea lui Valeriu Argăseală tricoul de titular imprimat cu numele său şi îl arată unui întreg stadion, după ce îi întinde mîna şi brazilianului Arthuro, care îşi dorise să salute la rîndul lui un mare campion.

Ilie Savu dă lovitura de start a meciului cu Roma sub privirile lui Taddei şi Montella

La finalul anului, l-am reîntîlnit de două ori. Prima oară, în faţa Operei Române, cu ocazia lansării cărţii de istorie a Stelei, semnată Cătălin Oprişan. Atunci dînsul a povestit cum a luat fiinţă clubul militar şi cît de greu a fost începutul pentru gruparea Armatei. Mi-a lăsat o dedicaţie pe prima pagină a cărţii, un îndemn emoţionant pe care l-am adoptat, dacă mai era cazul, ca pe un ordin, deşi nu am făcut stagiul militar.

Ilie Savu la inaugurarea muzeului de istorie al Stelei

Ultima oară, tot la finalul lui 2008, la deschiderea muzeului de istorie de la stadionul “Steaua”. Venit cu un taxi care l-a lăsat în faţa tribunei oficiale, Ilie Savu s-a chinuit efectiv să urce treptele de la intrare, iar peste cîteva minute tăia panglica în semn de inaugurare a muzeului.

Pentru mine, dispariţia sa este extrem de dureroasă. Şi înseamnă o schimbare…